Peştera cu Apă de la Bulz

Peştera cu Apă de la Bulz este situată la baza abruptului ce se înalţă pe stînga Văii Iadei, vizavi de centrul administrativ al comunei Bulz.

Deşi Peştera cu Apă de la Bulz se cunoştea, pe plan local, de foarte multă vreme, dar prima cartare şi descriere, pînă la sifonul II, a fost făcută abia în 1944 de către H. KESSLER. Pe cei 548 m lungime, peştera este străbătută de un curs de apă cu caracter permanent al cărui debit prezintă mari fluctuaţii. După ce ies din Sifonul II apele dispar, după circa 40 m, în Sifonul I şi revin, foarte curînd, în galeria principală, unde curg într-o albie în lungul căreia se schiţează cîteva plaje de nisip întrerupte de o serie de praguri, cascade şi marmite. În general, galeria prezintă mai multe nivele de eroziune. cîteva meandre în rocă şi tavane plan-orizonta-le. Spre ieşire apele cad sub forma unei cascade de 3 m, la baza căreia se formează un lac adînc din care ies la suprafaţă şi se varsă în Iada prin intermediul unui canal antropogen. La ieşirea din peşteră a existat, pînă prin 1940, o moară ţărănească şi un joagăr de apă al căror amplasament se mai observă şi astăzi.

Apele din peştera cu Apă de la Bulz provin din depresiunea de captare carstică de la Ponoare, unde se pierd prin Ponorul văii Ponorului, Ponorul Văii Brădeştilor sau a Văii Popii, respectiv prin Peştera Cociului, Ponorul din Şes sau Ponorul Păiş şi Ponorul Văii Ştiorjului şi din Săncuţa. În noiembrie 1973, un grup de speologi amatori de la clubul de scufundători „Amphora" din Budapesta au depăşit Sifonul II (100 m lungime x 36 m adîncime), dar s-au oprit din înaintare în faţa unui nou sistem de sifonaj. Revenind în aprilie 1974, ei au trecut şi de acest sifon (20 m lungime x 2 m adîncime) şi au pătruns într-o reţea de goluri cu numeroase ramificaţii, cu prăbuşiri şi sectoare bogat concreţionate a căror lungime totală a fost apreciată la 4 km (neoartaţi).

Din 1978, Peştera cu Apă de la Bulz a început să fie investigată de către membri Cercului de speologi amatori de 'a „CEPROMIN" - Cluj-Napoca care au descoperit şi cartat, în zona sifoanelor I şi II, un sistem de galerii fosile, superioare, de 629 m lungime, ceea ce face ca în prezent peştera să aibă, în total, 1177 m cartaţi.

Cele mai frecvente debite ale cursului de apă ce străbate peştera se grupează între valorile de 50-100 l/s care au reprezentat 47,7% din scurgerea totală Pe anul 1982 (174 zile). Debitele maxime s-au înregistrat în ianuarie şi martie-aprilie 1982 (48° 0) iar debitul minim a fost, în acelaşi an, de 50 l/s.

Bibliografie: H. KESSLER, 1944, P. A. CHAP-PUIS şi R. JEANNEL, 1951, G. MOZSARY, 1974, T. RUSU, 1976, şi 1981, M. BLEAHU şi colab., 1976. p. 73, R. BABOS, 1981, TR. ORGHIDAN şi colab., 1984, p. 44, I. ORAŞEANU, 1983., Teo Rusu - Monografia Muntilor Padurea Craiului

 

Sursa:

• Mozsári, G. (1974). Peştera Bulz (trad. M. Lazăr). Buletinul C.S. "E. Racoviţă" Bucureşti, nr. 3, pag. 140-146.
• Baboş, R. (1981). Peştera cu Apă de la Bulz. Carst - Anuarul C.S. Cepromin Cluj-Napoca, nr. 1, pag. 14-21.
• Rusu, T. (1988). Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
• www.Speosub.ro - Speologia Subacvatica din Romania
• (Ianuarie 2011) Dezvoltare + Denivelare - http://speopoli.wordpress.com/pesteri/