Peştera din Fundătura Roşiorului

Peștera de la Fundătură (Roșiorului), descoperită de P. Matoș și F. Chirilă în 1982 a făcut obiectul mai multor ture de decolmatare întreprinse în 1987 de către membrii Clubului de Speologie ”Z” Oradea, în urma cărora a fost interceptat cursul activ (infiltrat la 10 m de intrarea peșterii).

De la intrare se pătrunde într-o sală descendentă cu prăbușiri, apoi într-un laminor descendent, dând acces după 12 m la cursul subteran. Activul curge într-o galerie spațioasă, din care la -10 m se desprinde un nivel superior colmatat după numai 19 m, activul fiind barat și el la -11,5 m de o scurgere stalagmitică masivă.

În anul 2021, o echipă de la CSA Cluj forțează terminusul (derocare) și continuă pe activ printr-un laminor îngust cu apă și noroi (mâl negru) ajungând într-o sală. (Răzvan Dumbravă - Cristal Oradea).


Sursa:

• Szilágyi, Á. (1983). Speotelex nr. 2, CJS Cluj, p.19-22.
• Rusu, T. (1988). Carstul din Munţii Pădurea Craiului. Ed. Dacia, Cluj, 254 p (pag. 131).
• Damm, P. (1992). Sistemul carstic Fundătura Roşiorului - Gropile Hododii - Izbucurile din Valea Topliţei (Munţii Pădurea Craiului). Nymphaea, XXII, pag. 11-22.